Au făcut bine britanicii că au ieșit din UE? Răspunsul a trei eurodeputați români

În Parlamentul European, Brexitul a căpătat nuanțe diferite. Votul britanicilor a fost anticipat sau nu de europarlamentari, iar alții s-au ferit să dea un pronostic, spunând că într-o asemenea situație nimeni nu putea preconiza că Marea Britanie va rămâne sau nu în Uniune. Dacă Cristian Preda era convins că Regatul Unit va părăsi UE, iar Iulius Winkler a sperat și a crezut într-un vot favorabil taberei „Remain”, Traian Ungureanu a rămas imparțial, susținând imprevizibilul în cazul referendumului.

Brexitul s-a întâmplat.

Ce i-a adus pe britanici în fața acestei alegeri? A fost într-adevăr de vină relația tensionată cu Uniunea Europeană sau a fost, mai degrabă vorba despre un vot politic? Aceste întrebări au găsit răspunsuri diferite la Bruxelles. Dacă unii europarlamentari au privit Brexitul ca fiind un vot dat exclusiv clasei politice britanice, sondat cu ceea ce Cristian Preda numește „sinuciderea clasei politice conservatoare”, alții au văzut în acest referendum reflectarea mesajelor pe care Uniunea Europeană le-a auzit venind din partea Marii Britanii, dar pe care nu le-a luat în seamă.

„Întrebarea `Au făcut bine britanicii?` ar trebui să și-o pună într-un fel anume Uniunea Europeană, pentru că Uniunea Europeană este părtașă, complice, la decizia luată de britanici. Britanicii spun Bruxellesului și mai ales Berlinului, de peste 30 de ani, că dacă se apucă de un superstat european să nu conteze pe ei. Prin urmare, UE nu poate spune că nu a fost avertizată. Apoi, suita de eșecuri nesfârșită a Uniunii Europene nu avea cum să-i încurajeze pe britanici să rămână în UE. După aventura dezastruoasă care a năruit, a sărăcit sudul cu unificarea în moneda euro, după eșecul din Ucraina, după intervențiile tot mai frecvente în care domnul Juncker explica ce au voie și ce nu au voie statele membre să facă, după ce legea europeană a devenit din ce în ce mai mult lege în Marea Britanie, evident că britanicii aveau motive să spună că nu mai vor”, este de părere europarlamentarul Traian Ungureanu.

Dar este, într-adevăr, vorba despre viziunile diferite ale britanicilor și liderilor de la Bruxelles sau este vorba doar de o dispută politică internă, care s-a concretizat într-o criză atât la nivelul Regatului, cât și la nivelul întregii Uniuni? Părerea conform căreia Brexitul a fost doar o transformare a unei dispute de partid, Partidul Conservator, într-o dezbatere cu impact european, este îmbrățișată de o parte dintre reprezentanții țărilor UE în Parlamentul European.

„Vorbim despre transformarea unei dispute de partid într-o dezbatere cu impact european, în condițiile în care partidul cu pricina, Partidul Conservator, a arătat în ultimii ani cu degetul Bruxellesul, după care l-a tranformat în țap ispășitor. Conservatorii au părăsit în 2009 tabăra PPE și de atunci încoace au spus că tot ce nu merge în Marea Britanie, în Europa și în lume în general e din pricina Bruxellesului. În momentul în care au încercat să tranșeze această discuție nu au mai făcut-o în partid, ci au cerut-o întregului electorat britanic. Dacă unii dintre conservatori au schimbat poziția în ultimul moment, în ultimele luni zicând că ar trebui totuși ca Marea Britanie să rămână, opinia pe care tot ei o promovaseră fusese deja interiorizată, asumată de cetățeni. Este, pe scurt, o sinucidere a familiei politice conservatoare”, a explicat pentru Gândul europarlamentarul Cristian Preda.

„Votul în referendum a fost un vot despre clasa politică britanică, despre elitele politice britanice și despre situația de politică internă a Marii Britanii. A fost un vot care are la rădăcină și diviziunea socială din Marea Britanie și este chiar tragic ceea ce se întâmplă astăzi în acea societate”, completează Iuliu Winkler.

Un nou referendum, o abatere de la principiile democratice

După anunțarea rezultatului strâns al referendumului, britanicii din tabăra „Remain” au lansat o petiție online care a strâns milioane de semnături și care reclamă organizarea unui nou referendum, invocând niște limite referitoare la procentul prezenței la vot și procentul obținut de tabăra câștigătoare. Astfel, ei spun că pentru a fi validat, rezultatul trebuie să fie consecința unei prezențe la vot de peste 75%, iar tabăra învingătoare să obțină cel puțin 60% din totalul voturilor. Acest lucru pare imposibil de stipulat, având în vedere că nu o lege referitoare la aceste limite nu există.

„S-au strâns deja 17 milioane de voturi care spun cu o diferență de 4% că britanicii vor să iasă din UE. Cei care au semnat petiția, au votat la rândul lor sau dacă nu au votat asta e treaba lor. Ideea după care un referendum poate fi anulat sau repetat pentru că o sumă de oameni nemulțumiți sau uituci vor lucrul acesta, este complet neserioasă. Se va putea întâmpla doar dacă Guvernul britanic renunță la lege și la democrație”, a explicat Traian Ungureanu.

Un nou referendum pe tema Brexitului ar fi o abatere de la principiile democratice și ar contesta drepturile celor care și-au exprimat deja votul și au obținut o majoritate. Dacă despre un al doilea scrutin pentru deciderea sorții în Uniunea Europeană nu poate fi vorba, există riscul declanșării unor dispute la nivelul statelor componente ale Regatului Unit, Scoția și Irlanda de Nord, care au votat majoritar favorabil continuării parcursului european. În această situație, ele ar putea reclama organizarea unui vot în urma căruia să-și decidă viitorul, fie că va fi ca părți ale Marii Britanii sau ca state independente.

„Eu aștept să văd când începe strângerea de semnături pentru al treilea referendum. Procesul democratic e un proces care are un sfârșit, nu poate fi continuat la nesfârșit. Deci, trebuie să tragem concluziile. Cred că în Marea Brianie vor exista reacții foarte puternice din Scoția, în primul rând, dar pe tema independenței și nu pe tema Brexit-ului. E evident că în Scoția, ca și în Irlanda de Nord, care au votat masiv pentru rămânere, văd că rezultatul global îi dezavantajează. Acest lucru va conduce la gesturi politice în care se va căuta construirea unei relații foarte strânse cu Uniunea”, afirmă Cristian Preda.

Totuși, Parlamentul britanic are un cuvânt de spus în validarea acestui referendum, mai ales că este vorba despre un referendum de tip consultativ.

„Nu exclud o serie întreagă de întâmplări în săptămânile și lunile care urmează. În primul rând, o decizie de o asemenea greutate, este vorba de istoria Regatului Unit, este vorba de istoria Uniunii Europene, va influența viitorul unor generații.Nu sunt un specialist în dreptul britanic, având în vedere că acesta a fost un referendum consultativ, Parlamentul, cele două camere ale Parlamentului trebuie să-și spună opinia despre rezultatul referendumului și apoi, în mod direct administrativ, cineva să semneze acea hârtie pe care o vor trimite la Bruxelles și prin care declanșează aplicarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, acel articol care se referă la părăsirea Uniunii Europene de către oricare stat membru”, susține Iuliu Winkler.

Retorica naționalistă, între clișeu și reală amenințare

S-a vorbit și se vorbește despre faptul că votul britanicilor s-a bazat pe o atitudine profund naționalistă și individualistă. Această idee a alimentat și provocat discursurile partidelor extremiste europene. Marine Le Pen și-a afirmat deja dorința de a organiza un referendum similar în Franța, în caz că va câștiga alegerile prezidențiale de anul viitor. Același răspuns l-au dat și alte partide extremiste din țări precum Italia, Danemarca sau Olanda.

La Bruxelles, situația este privită ca un semnal de alarmă la adresa pașilor pe care trebuie să îi facă Uniunea Europeană în contextul actual, astfel încât să nu alimenteze acest tip de discuții care poate fi extrem de periculor pentru viitorul proiectului european.

„Cred că trebuie să vedem măsura fenomenului și cred că în acest moment partidele politice rezonabile și moderate din Europa ar trebui să vadă cum ameliorează relația cu cetățenii, cum explică mai bine ce se întâmplă la Bruxelles și ce se decide acolo, nu să intre într-un dialog cu extremiștii și cu sinucigașii politici din statele membre. Cred că există un consens pro-european la nivelul statelor membre și pe asta trebuie să contăm. A cere demisii acum înseamnă a face jocul extremiștilor”, susține Cristian Preda.

„Se simte deja o retorică naționalistă și acest lucru este foarte periculos, de aceea spun eu că trebuie să ne concentrăm asupra propriului nostru viitor. Noi, cei 27 trebuie să vorbim foarte mult despre noi în perioada care urmează pentru că acele voci care cheamă la dezlipire nu sunt voci să spunem oficiale, sunt vocile unor politicieni și vocile unor partide. Marine Le Pen și-a găsit motto-ul pentru candidatura prezindențială de anul următor și spune că în cazul în care va fi aleasă președintele Franței va organiza un referendum similar cu cel din Marea Britanie”, completează Iuliu Winkler.

Winkler: „Există o presiune pentru reformarea UE”

Uniunea Europeană se vede pusă în situația de a pierde unul dintre cele 28 de state membre și pare că, momentan, nu știe cum să reacționeze.

„Problema pe termen mediu și lung e numai a Uniunii Europene. Mă tem că, după primele semne, Uniunea Europeană nu știe să răspundă crizei provocate de plecarea Marii Britanii, pentru că, primele declarații ale doamnei Merkel spun că trebuie să continuăm procesul de unificare, adică exact motivul care a scos Marea Britanie din Uniunea Europeană. Doi, linia adoptată mai ales de domnul Juncker e ideea să-i pedepsim în văzul tuturor. Nu cred că asta e o politică demnă de Uniunea Europeană, e mai curând politica unei închisori care pedepsește familiile evadaților. În locul acestei atitudini cred că Uniunea Europeană trebuia și mai poate încă să scoată pieptul înainte șă să spună da, am înțeles unde e greșeala, am înțeles mesajul, putem readuce Uniunea Europeană pe pământ și o putem relansa.”, explică Traian Ungureanu.

Se pune deja presiune pe ideea de reformare a Uniunii Europene, însă problema care stă în fața acestei reforme este faptul că viziunile oficalilor sunt diferite. Cu alte cuvinte, nu există un consens. Europarlamentarii români vorbesc despre posibilitatea ca această criză să aibă ca rezultat aplicarea ideii unei Europe cu două viteze, în care fondatorii UE să ia deciziile separat de statele care nu au o influentă la fel de mare la nivelul formațiunii.

„Există o presiune pentru reformarea UE. Marea dificultate provine din faptul că toți cei care proclamă nevoia de reformă înțeleg lucruri diferite sub acest slogan. Există un pericol incontestabil și aici noi, cei din estul Europei trebuie să fim foarte atenți. Există acest pericol care s-a materializat deja de mai multe ori în trecut și anume acela al ideii de Europă cu două viteze. Fondatorii UE s-au întâlnit deja pentru a evalua situația creată. Din punctul lor de vedere, Uniunea reformată este una a Europei cu două viteze. Un sâmbure tare, miezul fondatorilor sau nu mai mult de opt state membre și o periferie formată din toți cei care nu sunt competitivi cum ar fi cei din sud, sunt corupți, cum am fi noi și alții, sunt incapabili de reformă sau nu vor să interpreteze drepturile omului așa cum se interpretează ele la Berlin sau la Haga”, susține Iuliu Winkler.

Această situație ne-ar fi total defavorabilă nouă, românilor, care am rămâne, practic, în afara marilor decizii din cadrul procesului european, alături de alte state. Soluția care ar avantaja România ar fi aceea a unei viziuni dominante bazate pe principiul solidarității la nivelul celor 27 state europene care au rămas în Uniune. Adoptarea unei poziții sau a alteia depinde de mișcările care vor avea loc în țările „cu greutate” în procesul decizional, susține Cristian Preda.

„Cealaltă variantă este să avem o regrupare a europenilor, a celor 27 cu o viziune dominată mai degrabă de principiul solidarității la nivelul regiunilor mai slab dezvoltate. Asta ne-ar fi favorabilă nouă.Aceasta, depinde foarte mult și de felul în care vor arăta taberele politice, rezultatele electorale în câteva state membre cheie, pentru că vom avea alegeri importante în Franța și Germania la anul și trebuie să așteptăm, pentru că Franța și Germania snt foarte influente și depinde de aceste țări care este direcția pe care o vor putea lua proiectul european și politicile europene în anii care vin”, explică Preda.